Произведения Велимира

Библиотека музея В. Хлебникова складывалась в течение двух десятилетий и представляет собой уникальную книжную коллекцию на русском и иностранном языках.

В её основу было положено фамильное собрание М.П. Митурича-Хлебникова (племянника поэта), принесённое в дар музею в декабре 1994 года. Оно содержит сборники поэтов-футуристов Д. Бурлюка, В. Каменского, А. Кручёных, Г. Петникова и др. Особо отметим прижизненные издания Велимира Хлебникова:

Труба марсиан. М., 1916; Ошибка смерти. М., 1917; Вестник Велимира Хлебникова. М. №1. 1922; Взор на 1923 год. М.,1922; Отрывок из «Досок судьбы». Лист 1-й. М., 1922.

Кроме того, в библиотеке имеются пятитомное собрание произведений В. Хлебникова (Л., 1928–1933), шеститомное собрание сочинений (М., 2000–2006), сборники избранных произведений 1936, 1940, 1960-х годов, ставшие уже книжными раритетами, а также многие современные издания: Доски судьбы (М., 2000); Поэзия. Проза. Драматические произведения. Публицистика (М., 2001); Сердце речаря (СПб., 2009) и др.

  • ...
    Собрание произведений: В 5 тт. Хлебников В. Под общ. ред. Ю. Тынянова и Н. Степанова; Ред. текста и примеч. Н. Степанова; Обл. работы М. Кирнарского; Оформл. М. Кирнарского и Г. Сорокина. – Л.: Изд-во писателей в Ленинграде, 1928 – 1933. – (В пер.).
  • ...
    Собрание сочинений: В 6 томах Велимир Хлебников [Под общ. ред. Р. В. Дуганова. Сост., подгот. текста и примеч. Е. Р. Арензона и Р. В. Дуганова; Рос. акад. наук, Ин-т мировой литературы им. А. М. Горького, О-во Велимира Хлебникова]. – М.: Наследие, 2000 – 2006. 1500 экз.

Библиотека музея В. Хлебникова складывалась в течение двух десятилетий и представляет собой уникальную книжную коллекцию на русском и иностранном языках.

В её основу было положено фамильное собрание М.П. Митурича-Хлебникова (племянника поэта), принесённое в дар музею в декабре 1994 года. Оно содержит сборники поэтов-футуристов Д. Бурлюка, В. Каменского, А. Кручёных, Г. Петникова и др. Особо отметим прижизненные издания Велимира Хлебникова:

Труба марсиан. М., 1916; Ошибка смерти. М., 1917; Вестник Велимира Хлебникова. М. №1. 1922; Взор на 1923 год. М.,1922; Отрывок из «Досок судьбы». Лист 1-й. М., 1922.

Кроме того, в библиотеке имеются пятитомное собрание произведений В. Хлебникова (Л., 1928–1933), шеститомное собрание сочинений (М., 2000–2006), сборники избранных произведений 1936, 1940, 1960-х годов, ставшие уже книжными раритетами, а также многие современные издания: Доски судьбы (М., 2000); Поэзия. Проза. Драматические произведения. Публицистика (М., 2001); Сердце речаря (СПб., 2009) и др.

Список изданий приводится в хронологическом порядке.

  • ...
    Труба марсиан Хлебников В. Труба марсиан. - М.; [Харьков]: Лирень; Тип. М.Сергеева, [1916. Июль]. – 1 л. (Развертывать). – Текст на одной стороне л. Отпеч. в виде листовки, слож. вчетверо. – Издат. объявл.: 4 с. обл. – 300 экз.
  • ...
    Ошибка смерти Хлебников В. Ошибка смерти. – М.; [Харьков]: Лирень; Тип. В.М.Шнеберга, 1917 (фактически – 1916. Нояб.). – 16 с. – Библиогр. «Кн-во "Лирень"»: 3 с. обл. – 4800 экз. (Без обложки).
  • ...
    Вестник Велимира Хлебникова Хлебников В. Вестник Велимира Хлебникова. – М.: [С.К.Исаков, П.В.Митурич], 1922 [17 февр.]. № 1. – [4] с. – Литогр. изд. с рукописн. текста. – 100 экз.
  • ...
    Отрывок из Досок судьбы Хлебников В. Отрывок из Досок судьбы /обл. А.Борисова. – [М.: Госиздат]; Тип. при ф-ке «Свобода» треста «Жиркость», 1922 [Май]. – [Лист I]. – С.1–16. – 500 экз.
  • ...
    Отрывок из Досок судьбы Хлебников В. Отрывок из Досок судьбы / обл. А.Борисова. – [М.: Госиздат]; Тип. при ф-ке «Свобода» треста «Жиркость», 1922 [Дек.?]. – Лист 2. – С.17–34. – 500 экз.
  • ...
    Взор на 1923 год Хлебников В. Взор на 1923 год. – М.: [С.К.Исаков, П.В.Митурич], 1922. – 1 л. – Литогр. изд. с рукописн. текста. Отпеч. в виде листовки.

Библиотека музея В. Хлебникова складывалась в течение двух десятилетий и представляет собой уникальную книжную коллекцию на русском и иностранном языках.

В её основу было положено фамильное собрание М.П. Митурича-Хлебникова (племянника поэта), принесённое в дар музею в декабре 1994 года. Оно содержит сборники поэтов-футуристов Д. Бурлюка, В. Каменского, А. Кручёных, Г. Петникова и др. Особо отметим прижизненные издания Велимира Хлебникова:

Труба марсиан. М., 1916; Ошибка смерти. М., 1917; Вестник Велимира Хлебникова. М. №1. 1922; Взор на 1923 год. М.,1922; Отрывок из «Досок судьбы». Лист 1-й. М., 1922.

Кроме того, в библиотеке имеются пятитомное собрание произведений В. Хлебникова (Л., 1928–1933), шеститомное собрание сочинений (М., 2000–2006), сборники избранных произведений 1936, 1940, 1960-х годов, ставшие уже книжными раритетами, а также многие современные издания: Доски судьбы (М., 2000); Поэзия. Проза. Драматические произведения. Публицистика (М., 2001); Сердце речаря (СПб., 2009) и др.

Список изданий приводится в хронологическом порядке.

  • ...
    Записная книжка Велимира Хлебникова Хлебников В. – Собрал и снабдил примечаниями А. Крученых; Обл. В. Кулагиной-Клуцис; Дополнение: Вечорка Т. Воспоминание о Хлебникове. – М.: Всероссийский Союз Поэтов, 1925 (Тип. ЦИТ). – 32 с., 1 л. портр. – Библиогр.: Книги А. Крученых: с. [31-32]. – 2000 экз.
  • ...
    Избранные стихотворения [и поэмы] Хлебников В. – Ред., биографич. очерк и примеч. Н. Степанова; Перепл. Н. Ильина; Отв. ред. М. Чечановский. – М.: Советский писатель, 1936 (Типо-литогр. им. Воровского). – 507 с., 7 л. портр., факс. – 2500 экз.
  • ...
    Неизданные произведения Хлебников В. Неизданные произведения / Поэмы и стихи – ред. и коммент. Н. Харджиева; Проза – ред. и коммент. Т. Грица; [Статьи, декларации, заметки, автобиогр. материалы – ред. и коммент. Т. Грица и Н. Харджиева];ред. И. Френкель; перепл. и фронтиспис В. Татлина. – М.: Художественная литература, 1940 [сентябрь] (Тип. «Искра революции»). – 491 с., 11 л. ил. – 5000 экз.
  • ...
    Стихотворения и поэмы Хлебников В. Стихотворения и поэмы / сост., подгот. текста и примеч. Н. Степанова. – Л.: Советский писатель, 1960. – 397 с.: портр. – (Библиотека поэта. Малая серия).– 50000 экз.
  • ...
    Зангези Хлебников В. Зангези / обложка П. М.[итурича]. – М.: [Госиздат], 1922. (Типо-литография «ОГЕС»). – 35 с. – 2000 экз.– Репринтное издание. Reprint by Ardis Publishers. 2091 Heatherway. Ann Arbor, Mich. 48104. April 1978. 500 copies.
  • ...
    Неизданный Хлебников Хлебников В. Неизданный Хлебников. Выпуск III [Стихи] / обложка и рисунки И. Клюна. – М.: Издательство «Группы друзей Хлебникова», 1928. – 20 л. Копия с рукописи в 100 №№-ых экземплярах. Экземпляр № 21. Репринтное издание, без указания выходных данных.
  • ...
    Ладомир: Поэмы. Стихотворения Хлебников В. Ладомир: Поэмы. Стихотворения / предисл. Д. Кугультинова [с. 5–11]; вступ. ст. [c. 12–38], подгот. текстов и примеч. Р. В. Дуганова. –Элиста:Калм. кн. изд-во, 1984. – 159 с.: ил., цв. ил. – 10000 экз.
  • ...
    Войско песен (Dziesmu Karapulks) Хлебников В. Войско песен (Dziesmu Karapulks) / предисл., сост. и коммент. Вяч. Вс. Иванова. –Рига:Лиесма, 1985. – 119 с. – (1000 строк) – 8000 экз. – Тексты парал. на латыш. и рус. яз.
  • ...
    Стихотворения и поэмы Хлебников В. Стихотворения и поэмы / вступ. ст. В. Соколова [с. 5–7]; сост., подгот. текста и примеч. Р. В. Дуганова. –Волгоград:Ниж.-Волж. кн. изд-во, 1985. – 254 с.: ил. – 10000 экз.
  • ...
    Ладомир: Поэмы Хлебников В. Ладомир: Поэмы. –М.: Современник, 1985. – 100 с.: ил., портр. – (Российская поэма). – 50000 экз. – Тексты печ. по изд. 1960 г.
  • ...
    Стихотворения. Поэмы. Драма. Проза Хлебников В. Стихотворения. Поэмы. Драма. Проза / вступ. ст. [с. 3–28], сост., подгот. текста и примеч. Р. В. Дуганова. –М.: Сов. Россия, 1986. – 366 с., [1] л. портр. – 50000 экз.
  • ...
    Творения: [Сборник] Хлебников В. Творения: [Сборник] / сост., подгот. текста и коммент. В. П. Григорьева и А. Е. Парниса;общ. ред. и вступ. сл. [с. 5–35] М. Я. Полякова. –М.: Сов. писатель, 1986. – 736 с.: ил. – 200000 экз.
  • ...
    Избранное: Стихотворения, поэма и отрывки из поэм Хлебников В. Избранное: Стихотворения, поэма и отрывки из поэм / предисл. [с. 5–26], хроника жизни и творчества, коммент. Вл. Смирнова;сост Вл. Смирнова и В. Идаятова. – М.: Дет. лит., 1986. – 126 с.: ил. – 200000 экз.
  • ...
    Стихотворения Хлебников В. Стихотворения / худож. В. М. Хлебникова,редактор Т.Г. Бойко. – М.: Сов. Россия, 1988. – 24 с.: ил. – 100000 экз.
  • ...
    Утес из будущего Хлебников В. Утес из будущего: Проза, статьи / сост., подгот. текста, вступ. ст. [с. 5–36], примеч. Р. В. Дуганова. –Элиста: Калмыцкое книжное изд-во, 1988. – 267 с., ил. – 30000 экз.
  • ...
    Проза Хлебников В. Проза / сост. А. В. Диенко;худож. М. В. Осипова. – М.: Современник, 1990. – 128 с. – 300000 экз.
  • ...
    Зангези: сверхповесть Хлебников В. Зангези: сверхповесть / сценическая композиция А. Пономарева ; под ред. и с предисл. Р. В. Дуганова. –М.:Дягилевъцентръ, 1992. – 94 с. – 10000 экз.
  • ...
    Избранное Хлебников В. Избранное. – Ростов-на-Дону: Феникс, 1996. – 448 с. – (Всемирная библиотека поэзии).
  • ...
    Стихи Хлебников В. Стихи / ил. В. Николаенко. – Омск: Наследие; АО «ДиалогСибирь», 1997. – 253 с. – (Библиотека «Бриллианты мировой литературы»).
  • ...
    Избранное: Стихотворения, поэмы Хлебников В. Избранное: Стихотворения, поэмы / предисл., сост. Г. С. Выдревич. – СПб.: ТОО «Диамант», 1998. – 446 с.: портр. – (Библиотека поэзии). – 10000 экз.
  • ...
    Избранные сочинения: Стихотворения. Поэмы. Проза. Драматургия. Статьи. Письма Хлебников В. Избранные сочинения: Стихотворения. Поэмы. Проза. Драматургия. Статьи. Письма. – СПб.: Азбука, 1998. – 378 с. – (Азбука – классика). – 10000 экз. – В прил.: Славождь / В. В. Каменский. О Хлебникове / Ю. Н. Тынянов.
  • ...
    Я для вас звезда Хлебников В. Я для вас звезда. Стихотворения / ред. Н.В. Алёхина. – М., 1999. – 336 с. – (Мир поэзии).– 5000 экз.
  • ...
    Лирика Хлебников В. Лирика / [В. Маяковский. В.В. Хлебников. С. 5–14]. – Минск:Харвест, 1999. – 480 с. – 8000 экз.
  • ...
    Доски Судьбы Хлебников В. Доски Судьбы / [реконструкция текста, сост., коммент., очерк В. В. Бабкова]. – М. : Рубеж столетий : Диполь Т, [2000]. – 288 с.: ил., факс. – 300 экз.
  • ...
    Избранное: Стихотворения, поэмы, драматургия Хлебников В. Избранное: Стихотворения, поэмы, драматургия / вступ. ст. М. Латышева, [с. 5–26]. – М.: Терра – Кн. клуб, 2000. – 334 с.: портр. – (Народная поэтич. библиотека).
  • ...
    Свояси Хлебников В. Свояси / сост. и комм. А. П. Тимофеевского. – М.; СПб.: Летний сад. 2001. – 175 с.: ил. – 1000 экз.
  • ...
    Поэзия. Проза. Драматические произведения. Публицистика Хлебников В. Поэзия. Проза. Драматические произведения. Публицистика / сост., коммент. А.Е. Парниса; предисл. Ю.Н. Тынянова. – М.: Слово/Slovo, 2001. – 696 с. – (Пушкинская библиотека). – 4000 экз.
  • ...
    Проза поэта Хлебников В. Проза поэта / сост., предисл. Е. Р. Арензона. – М.: Вагриус, 2001. – 256 с. – 5000 экз.
  • ...
    Председатель Земного шара: Стихотворения, поэмы, статьи, декларации, заметки Хлебников В. Председатель Земного шара: Стихотворения, поэмы, статьи, декларации, заметки / сост. Г. В. Соловьёвой. – СПб.: Издательский дом «Азбука классика», 2008. – 288 с. – 7000 экз.
  • ...
    Ка. Диалог художников. Велимир Хлебников Хлебников В. Ка. Диалог художников. Велимир Хлебников – Степан Ботиев // Астрахань:Краеведческий альманах. Выпуск 2-й. – Астрахань: ООО «Типография «Нова», 2008. – 60 с.: ил.– 500 экз.
  • ...
    Сердце речаря. Стихотворения и поэмы Хлебников В. Сердце речаря. Стихотворения и поэмы / сост., комм. и статья С. Старкиной. Ил. Перевезенцева. – СПб.: Вита Нова, 2009. – 376 с.: 40 ил. – (Рукописи).
  • ...
    «Где Волга прянула стрелою…» Избранные произведения Хлебников В. «Где Волга прянула стрелою…» Избранные произведения / сост. и предисл. А.А. Мамаева. – Астрахань:Издатель Сорокин Роман Васильевич, 2010. – 214 с.: ил.– 100 экз.
  • ...
    Вместе с Хлебниковым Хлебников В. Вместе с Хлебниковым / сост. В. Г. Вестстейна, И. Н. Шатовой. – Запорожье: Акцент Инвест Трейд, 2011. – 44 с.: ил.
  • ...
    И и Э: Повесть каменного века Хлебников В. И и Э: Повесть каменного века / ст. и подгот. текста А.Е. Парниса; худож. С.К. Ботиев. – Элиста: ЗАOp «НПП «Джангар», 2012. – 58 с.
  • ...
    Труба марсиан. Факсимильное издание Хлебников В. Труба марсиан. Факсимильное издание / ст. Софии Старкиной; коммент. Андрея Россомахина. – СПб.: Издательство Европейского университета в Санкт-Петербурге, 2013. – 96 с: ил.
  • ...
    Птичка в клетке: Стихотворения Хлебников В. Птичка в клетке: Стихотворения; Проза; Статьи / вступ. ст. С. Ю. Тынянова. – М.: Книжный Клуб Книговек, 2013. – 384 с. – (Поэты в стихах и прозе).
  • ...
    Одинокий лицедей. Стихотворения, поэмы Хлебников В. Одинокий лицедей. Стихотворения, поэмы. – М.:Некс Медиа; ИД «Комсомольская правда», 2013. – 238 с.: ил. – (Великие поэты).
  • ...
    Изборник стихов с послесловием речаря. 1907–1914 Хлебников В. Изборник стихов с послесловием речаря. 1907–1914 гг.: репринтное издание. – СПб.: Своё издательство, 2013. – 64 с.
  • ...
    Избранное Хлебников В. Избранное / вступление, сост. и заключение Вадима Перельмутера и Сергея Бирюкова. – М.: Sam @ Sam, 2013.
  • ...
    Хаджи-Тархан Хлебников В. Хаджи-Тархан. Поэма/ сост. и предисл. А. А. Мамаева, комм. Н. Д. Марисовой, ил. С. К. Ботиева. – Астрахань: Издатель: Сорокин Роман Васильевич, 2013. –34 с. + 24 с. ил.
  • ...
    Игра в аду: Поэма Хлебников В. Игра в аду: Поэма:репринтное издание. – СПб.: Своё издательство, 2014. – 28 с.
  • ...
    Есир. Повесть Хлебников В. Есир. Повесть / вступ. ст. Н.Д. Марисовой, ил. С.К. Ботиева. – Элиста: ЗАОр «НПП «Джангар», 2015. – 72 с.: ил.

Библиотека музея В. Хлебникова складывалась в течение двух десятилетий и представляет собой уникальную книжную коллекцию на русском и иностранном языках.

В её основу было положено фамильное собрание М.П. Митурича-Хлебникова (племянника поэта), принесённое в дар музею в декабре 1994 года. Оно содержит сборники поэтов-футуристов Д. Бурлюка, В. Каменского, А. Кручёных, Г. Петникова и др. Особо отметим прижизненные издания Велимира Хлебникова:

Труба марсиан. М., 1916; Ошибка смерти. М., 1917; Вестник Велимира Хлебникова. М. №1. 1922; Взор на 1923 год. М.,1922; Отрывок из «Досок судьбы». Лист 1-й. М., 1922.

Кроме того, в библиотеке имеются пятитомное собрание произведений В. Хлебникова (Л., 1928–1933), шеститомное собрание сочинений (М., 2000–2006), сборники избранных произведений 1936, 1940, 1960-х годов, ставшие уже книжными раритетами, а также многие современные издания: Доски судьбы (М., 2000); Поэзия. Проза. Драматические произведения. Публицистика (М., 2001); Сердце речаря (СПб., 2009) и др.

Список изданий приводится в хронологическом порядке.

  • ...
    "Временник 4-й" Н.Асеев, В.Гнедов, Г.Петников, Селегинский [Д.Петровский], В.Хлебников. – М.: Василиск и Ольга [Гнедовы], 1918 [Начало года]. [Вып.] 4. – [4] с.
  • ...
    Во имя свободы: Однодн. газ. Союза деятелей искусства. Во имя свободы: Однодн. газ. Союза деятелей искусства. – Пг., 1917, 25 мая. – 8 с. (в наличии с. 1–2, 7–8).
  • ...
    Второй сборник Центрифуги М.: Центрифуга; Тип. «Автомобилист», 1916 [5 апр.]. – 112 стб.: фот. (Божидара) – загл. обл.: Центрифуга 2. – Библиогр. Кн-во «Центрифуга», Лирика: стб. 106–108; Издат. объявл.: стб. 109 – 112. – 200 экз.
  • ...
    Московские мастера Московские мастера: Журн. искусств. Тип. Т-ваА.А.Левенсон, 1916. Весна. – 100, [12] с.: ил., 10 л. ил., нот. Издат. объявл.: с. [101–112]. – 1000 экз.
  • ...
    Мы Мы /К.Бальмонт, Вяч.Иванов, Р.Ивнев, А.Кусиков, Л.Никулин, Б.Пастернак, С. Рубанович, И.Рукавишников, С.Третьяков, В.Хлебников, В.Шершеневич; Марка работы Б.Эрдмана. – М.:Кн-во при Всерос. Союзе поэтов «Чихи-пихи»; 12 тип. МГСНХ (быв. Сазоновой), 1920 [Сент,]. – 63 с. – Библиогр. Кн-во при Всерос. Союзе поэтов «Чихи-пихи»: 3 с. обл.
  • ...
    Природа и охота Природа и охота. – 1911. – № 12. Дек. – 160 с.

Библиотека музея В. Хлебникова складывалась в течение двух десятилетий и представляет собой уникальную книжную коллекцию на русском и иностранном языках.

В её основу было положено фамильное собрание М.П. Митурича-Хлебникова (племянника поэта), принесённое в дар музею в декабре 1994 года. Оно содержит сборники поэтов-футуристов Д. Бурлюка, В. Каменского, А. Кручёных, Г. Петникова и др. Особо отметим прижизненные издания Велимира Хлебникова:

Труба марсиан. М., 1916; Ошибка смерти. М., 1917; Вестник Велимира Хлебникова. М. №1. 1922; Взор на 1923 год. М.,1922; Отрывок из «Досок судьбы». Лист 1-й. М., 1922.

Кроме того, в библиотеке имеются пятитомное собрание произведений В. Хлебникова (Л., 1928–1933), шеститомное собрание сочинений (М., 2000–2006), сборники избранных произведений 1936, 1940, 1960-х годов, ставшие уже книжными раритетами, а также многие современные издания: Доски судьбы (М., 2000); Поэзия. Проза. Драматические произведения. Публицистика (М., 2001); Сердце речаря (СПб., 2009) и др.

Мой белый божественный мозг
Я отдал, Россия, тебе:
Будь мною, будь Хлебниковым.

Но свой «белый божественный мозг» Велимир отдал не только России. Он стал поэтом всемирным. О нём заговорили «всем миром»: по-русски, по-польски, по-чешски, по-английски, по-немецки, по-фински, по-итальянски. Начиная с 1985 года (100-летие со дня рождения Хлебникова) в Астрахани, Москве, Ленинграде, Стокгольме, Амстердаме, Ювяскюля (Финляндия), Тару (Япония), Галле (Германия), Софии, Нью-Йорке, Лионе прошли международные Хлебниковские чтения, научные конференции, сценические постановки, художественные выставки. По их следам вышли сборники научных трудов о поэте, переводы его стихов, монографии, диссертации. Творчество Велимира Хлебникова оказалось в центре мирового внимания.

После выхода музея на международную арену (конференции в Амстердаме, Лионе, Сан-Паулу) в нём накапливались зарубежные издания поэта.

3-х томное собрание сочинений В. Хлебникова на английском языке в переводе Пола Шмидта (Издательство Гарвардского университета, 1987–1997) передали в дар музею американские хлебниковеды Владимир Марков и Рональд Вроон. Книги своих переводов Хлебникова прислали поэт Марко Луккези (Рио-де-Жанейро), профессор Икуэ Камэяма (Токио), профессор Жан-Клод Ланн (Лион), профессор Виллем Вестстейн (Амстердам), поэт Лео Бутнару (Молдова). А совсем недавно в музей поступила поэма В. Хлебникова «Ночной обыск», впервые переведённая на итальянский Паоло Статути, который продолжил славную традицию первых итальянских переводчиков Хлебникова – Ренато Поджоли и Анджело Рипеллино.

«Дари и даруй – вот мудрость!» – завещал Хлебников. И наши зарубежные коллеги следуют этому завету.

  • ...
    Khlebnikov V. Ka Khlebnikov V. Ka / Textes choisis, traduits du russe et presentés par Benjamin Goriely. – Paris, 1960. – 194 p.
  • ...
    Chlebnikov W. Poezje Chlebnikov W. Poezje. Wybral I wstepem opatrzyl Jan Spiewak. Przelozyli Anna Kamienska, Seweryn Pollak, Jan Spiewak. Panstwowy Instytut Wydawniczy. – Warszawa, 1963. – 212 s.
  • ...
    Chlebnikov V. Poesie Chlebnikov V. Poesie / Saggio, antologia e commento a cura di A.M. Ripellino. – Ein-audi, Torino, 1968. – 258 p. II ed. – 1989.
  • ...
    Chlebnikov V. Den modrych medvedov Chlebnikov V. Den modrych medvedov / Prelozil Milan Ferko. Doslov napisal Dusan Slobodnik. – Bratislave, 1969. – 141 p.
  • ...
    Khlebnikov V. Le pieu du Futur Khlebnikov V. Le pieu du Futur. Traduction et préface [9 – 45] de Luda Schnitzer. – Lausanne (Editions L'age d'homme) 1970.
  • ...
    Chlebnikov V. Werke Chlebnikov V. Werke (I: Poesie; II: Prosa; Schriften, Briefe). Reinbek bei Hamburg (das neue buch – rowohlt Bde. 8, 9) 1972. II.
  • ...
    Chlebnikov V. Zakleti smichem Chlebnikov V. Zakleti smichem / (Z rus. orig.) prel. uspordal a obrarovy material vybral, luvodni studii napsal a textovou i obrazovou documentaci poridil J. Taufer. – Praha, 1975. – 136 p. (Klub. pratel. poezia).
  • ...
    Chlebnikov V. e Krucenich A. Gioco all' inferno Chlebnikov V. e Krucenich A. Gioco all' inferno [un intero Facsimilibro] / traduzione e note di Anna Tellini // Carte segrete. – 1975. – Anno IX ottobre-dicembre, n. 30.
  • ...
    Khlebnikov V. Snake Train: Poetry and Prose Khlebnikov V. Snake Train: Poetry and Prose / Ed. by G. Kern; introduction by E.J. Brown; translated by G. Kern, Richard Sheldon, Edward J. Brown, Neil Cornwell, Lily Feiler. – Ardis / Ann Arbor, Mi, 1976. – 338 p.
  • ...
    Chlebnikow W. Poesie album 107 Chlebnikow W. Poesie album 107. – Herausgegeben von Bernd Jentzsch. – Berlin, 1976. – 32 s.
  • ...
    Chlebnikov V. V. A rukou ukazeme na slnko Chlebnikov V. V. A rukou ukazeme na slnko / Vyber z poem zost. M. Hevesi. Doslov napisal D. Slobodnik. – Bratislava, 1977. – 79 p. – (Kruh milovnikov poezie; 90).
  • ...
    Chlebnikow W. Poezje wybrane Chlebnikow W. Poezje wybrane / Wyboru dokonal, przelozyl I opracowal Adam Pomorski. – Warszava, 1982. – 120 s.
  • ...
    Chlebnikow W. Zeihn wir mit Netzen die blinde Menschheit Chlebnikow W. Zeihn wir mit Netzen die blinde Menschheit. Gedichte, Versdrama, poetologische Texte. / Herausgegeben, mit einem Nachwort und Anmerkungen versehen von Marga Erb. – Berlin (Ost), 1984.
  • ...
    Chlebnikov V. Vsem Chlebnikov V. Vsem / Vybral a prelozil Jiri Taufer. – Praha, Odeon, 1985. – 150 s.
  • ...
    Hlebnikovs V. Dziesmu Karapulks (Войско песен) Hlebnikovs V. Dziesmu Karapulks (Войско песен) / Предисл., сост. и коммент. Вяч. Вс. Иванова; перевели Улдис Берзиньш и Марис Чаклайс. – Рига: Лиесма, 1985. – 119 с. – (1000 строк) – 8000 экз. – Тексты парал. на латыш. и рус. яз.
  • ...
    Khlebnikov V. The King of Time Khlebnikov V. The King of Time / ed. Charlotte Douglas, trans. Paul Schmidt. – Harvard UP: Cambridge, 1985. – 255 p.
  • ...
    Chlebnikov V. Werke. Poesie. Prosa. Chlebnikov V. Werke. Poesie. Prosa. Schriften Briefe. – Herausgegeben von Peter Urban. Rewohlt Verlag GmbH. Stuttgart. 1985. – 666 s.
  • ...
    Chlebnikov V. Samostrel lasky Chlebnikov V. Samostrel lasky / vybral, prelozil, predslov, poznamky a vysvetlivky napisal Milan Ferko. – Bratislava, 1985. – 210 s.
  • ...
    Chlebnikov Velimir Ik en Rusland Chlebnikov Velimir Ik en Rusland / Keuze, vertaling en inleiding W. Weststeijn. –Meulenhoff Amsterdam, 1986. – 131 s.
  • ...
    Khlebnikov V. Des nombres et des lettres Khlebnikov V. Des nombres et des lettres / traduction et preface [p. 9 – 52] D'Agnes Sola. – L'Age D'Homme – Lausanne, 1986. – 206 p.
  • ...
    Hlebnyikov V. Zangezi Hlebnyikov V. Zangezi. A kiserotanulmanyt irta Tinyanov; forditotta es a je-gyzeteket osszeallitotta szilagyi akos. – 1986. – (Helikon Studio VI). – 74 p.
  • ...
    Collected Works of Velimir Khlebnikov in 3 volumes Volume I. Letters and theoretical writtings. Translated by Paul Schmidt. Edited by Charlotte Douglas. Harvard University Press. Cambridge, Massachusets, and London, England. 1987. 451 p. Volume II. Prose, Plays and Supersagas. Translated by Paul Schmidt. Edited by Ronald Vroon. Harvard University Press. Cambridge, Massachusets, and London, England. 1989. 403 p. Volume III. Selected Poems. Translated by Paul Schmidt. Edited by Ronald Vroon. Harvard University Press. Cambridge, Massachusets, and London, England. 1997. 274 p. Poemas de Khliebnikov / Marco Americo Lucchesi. – Brasil, Editora cromos, Clube de literatura. 1993. – Edicao bilingue: portugues e russo. – 56 p.
  • ...
    Khlebnikov V. Nouvelles du Je et du Monde Khlebnikov V. Nouvelles du Je et du Monde / Presentation, traduction et notes J-C. Lanne. – Imprimerie nationale Editions, 1994. – 460 p.
  • ...
    Khlebnikov V. Zanguezi et autres poemes Khlebnikov V. Zanguezi et autres poemes / traduits du russe et presentes par J-C Lanne. – Flammarion, 1996. - 366 p.
  • ...
    Sword become Words. Poems and Translations Kirsten Lodge Sword become Words. Poems and Translations Kirsten Lodge. Illustrations by Vera Khlebnikova. – Finland, 1997. – 40 p. – 30 exemplars.
  • ...
    Hlebnikov V. Opere Alese Hlebnikov V. Opere Alese / Selectie, traducere, studiu introductiv si commentarii de Alexandru Ivanescu. Prefata de Valeriu Cristea. – Bucuresti, 1999. – 311 p.
  • ...
    Hlebnikov, Velimir. Ochii din orbita ranilor/ Leo Butnaru Hlebnikov, Velimir. Ochii din orbita ranilor/ Leo Butnaru. – Ch.: Stiinta, 2003. – 124 p. – (Biblioteca de Nord).
  • ...
    Hlebnikov V. Ka: proza, teatru, eseuri Hlebnikov V. Ka: proza, teatru, eseuri / versiune romaneasca, pref., tabel cronologic si note de: Leo Butnaru. – Nadlac: Ivan Krasko, 2005.
  • ...
    Velimir Chlebnikov. Verzameld Werk. Poёzie 1 Velimir Chlebnikov. Verzameld Werk. Poёzie 1. Gedichten 1904–1908. Vertaling Willem G. Weststeijn. Filonov. Amsterdam. 2012. 123 p. Poёzie 2. Gedichten 1908–1912. Vertaling Willem G. Weststeijn. Filonov. Amsterdam. 2015. 145 p.
  • ...
    Velimir Chlebnikov, Ka. Vertaling Willem G. Velimir Chlebnikov, Ka. Vertaling Willem G. Weststeijn. Filonov. Amsterdam, 2012.
  • ...
  • ...
    Краљ времена Велимир I Хлебњиков В. Избор и предговор Милица Николиh. Стихи перевели Вера Николиh и Бора Ћосиh. Прозу перевела Милица Николиh. – Београд, Просвета, 1964.

Translating Velimir Khlebnikov's early poetry by Kirsten Lodge.
Joensuu 1998

Я небичь бледный...

Я небичь бледный,
Я небичь зыбкий,
Едва на землю
Сойти я мог...
Водичь я, голубой родник
Из голубынь я возник.
Я умер, растаял, разник,
Едва доступен стал мне лик.

A skyling I am,
Wavery and pale,
To come down to the earth
Nearly too frail...
A streamling am I, a light blue spring,
Out of the deeperness did I spring.
I die die, disappear, melt away,
When barely in reach of the face.

Там, где жили свиристели...

Там, где жили свиристели,
Где качались тихо ели,
Пролетели, улетели
Стая лёгких времирей;
Где качались тихо ели,
Где шумели звонко ели,
Пролетели, улетели
Стая лёгких
Времирей.

Away in a land where the waxwings play,
In the land where the spruces silently sway,
A feather-light flock of time-trushes
Flew on by and flew away;
Away in a land where the spruces resonantly rustle,
Away in a land where the spruces silently sway,
A feather-light flock of time-trushes
Flew on by, and flew
Away.

Времыши-камыши...

Времыши-камыши
На озера береге,
Где каменья временем,
Где время каменем,
На берега озере
Времыши, камыши,
На озера береге
Священно шумящие.

Time rushes, time reeds
On the shore of the lake,
Where the stones are time,
Where time is a stone.
On the lake of the shore
Time reeds, time rushes,
On the shore of the lake
Solemnly rustling.

 

Смеянство древних взорь

Я – отсвет, звученник будизн
Я – отмет славный смертизны.
Я – отцвет цветизны.
Я – отволос прядущей смерти.
Я – отголос кружащей верти.
Я – отколос грядущей зыби.
Я – звученник будизн.
Я – мучение немизн.
Немостыня будизны.

Laughage of Ancient Dawns

I am a reflection, the envoice of willdom.
I am a rejection glorious of deathdom.
I am a refraction of huedom.
I am a strandlet of weaving death.
I am a resoundment of whirling mael.
I am a sundlet of nearing surge.
I am a the envoice of willdom.
I am a the encry of mutedom.
The mutelands of willdom.

И я свирел в свою свирель...

И я свирел в свою свирель,
И мир хотел в свою хотель.
Мне послушные свивались звёзды в плавный кружеток.
Я свирел в свою свирель, выполняя мира рок.

And I piped on my reed pipe,
And the world did want on its reed want.
Submissively the fluent stars all wove themselves into a swirl,
As I piped on my reed pipe, fulfilling the fate of the world.

 

Богу

Заря свирепствует немливо
Моря яротствует стыдливо
Дитя лепотствует стеня
И я яротствую буйливо
Мы все твоя! Мы все твоя
Один ты наш один ты
наш.

To Godde

Sunne ryse emblindifies mutely
The sees enfurify modestly
A childe embabblifies monynge
And I enfurify widely
We alle are thine! We alle are thine
Thou alone art oures thou alone art
oures.

 

Заклятие смехом

О, рассмейтесь, смехачи!
О, засмейтесь, смехачи!
Что смеются смехами, что смеянствуют смеяльно,
О, засмейтесь усмеяльно!
О, рассмешищ надсмеяльных — смех усмейных смехачей!
О, иссмейся рассмеяльно, смех надсмейных смеячей!
Смейево, смейево,
Усмей, осмей, смешики, смешики,
Смеюнчики, смеюнчики.
О, рассмейтесь, смехачи!
О, засмейтесь, смехачи!

Conjuration Through Revelry

Oh, good revelsters, revel up!
Oh, good revelsters, revel out!
Those who revel through revelry, revelate revelliously,
Revellers, revel out revelately!
Oh, the revel-stock of over-revellites – revel of reveled-out revelers!
Oh, revelize revelishly revelry of overrevelled revelers!
Revelton, Reveltion,
Revelate, revelate, revellings, revellings,
Revulets, revulets,
Oh, good revelsters, revel up!
Oh, good revelsters, revel out!

Velimir Chlebnikov
La perquisizione notturna.
(A cura di Paolo Statuti)

Allerta!
Pronti a sparare.
Sotto, ragazzi:
A destra il 38.
Bussa più forte!
- Agli ordini!
- Allerta!
Dentro!
- Prego, prego,
Benvenuti!
- Mare, alt!
- Porche ciance, madre
Testa grigia,
Il mare non lo freghi.
Apri gli occhi.
E' qui il 38?
- Si, benvenuti,
Cari compatriti! –
Trema la testa d'argento
Viva a stento.
- Madre!
Il nome!
Su, facci strada, mammina!
Rispettabile
Mamma!
Non ti agitare,
Andra' tutto bene.
Dov'e la selvaggina?

Velimir HLEBNIKOV (перевод Leo Butnaru)

DIN CRIMEEA
Al inimii ritm în liber înscris
(Крымское)

Turci fără turcoaice,
Mici trucuri de inşi mereu sclivisiţi – chiştoace
Împrăştiate pe ţărm,
Până departe.
Eu îmi ocrotesc
Peştişorii
În palmele
Împreunate.
Zâmbetele
Nu şi le pot reţine blonzii
Osmani1.
Uneori fac ghiduşii – li-i a joc.
Dintre degete, las şi eu un chiştoc...
În acest golf marea piroteşte de-a binelea.
Adorm marinarii
În a năvoadelor răsfirare.
Cerul
În stânga... În chipul femeii
Aţi putea depista umbra seninului?
Pescarii nu sunt în stare:
Înclinându-se, ei plasează plase.
Muncitorul întreabă: „De unde să ştiu?"
Ca un ciurlan se rostogoleşte un căţelan.
Şi, aplecându-mă să ridic o pietricea,
Simt că trebuie să întind mâna mai ceva.
Sub îndrumarea mamei sale
Duduiţa deprinde să arunce piatra în bulboane.
Prin plutitoare azururi, prin senin
Vântul seamănă dulcie
Mireasmă de măslin
Menită, cândva, de-un oarecare zeu
Să fie floarea lui Odiseu.
Şi, până încolţesc, zâmbind, boabele glumelor,
Din mânuţe
De cocuţe
Se prelinge, vălurat, o ploiţă peste raţele ce se îndepărtează.
Marea cu supramăsură
Vântură aurul de amiază.
Ah! în atare răstimpuri noi cam suntem credincioşi,
Cu toţii tineri părându-ne.
Şi prindem a crede că nu e nimic imposibil de imaginat,
Că exact în aceste clipe
Marea se plimbă printre noi,
Înveşmântată în albastrimi inexpresive.
Ziua-i ca o tulpină de arbore retezat, prelingându-şi seva
Printr-o închipuire de vad.
Plaja e vatră încinsă.
Drumul şerpuieşte prin nisipiş.
În cuprinsul văzului – un căţelandru, pietriş.
Exclamaţii: „Mămică, măicuţă!"
Cineva flutură din mânuţă.
Vipia mă toropeşte.
Sleieşte şi marea.
Strălucesc funduleţele unor micuţe şipuri de votcă...
Pasărea
Se tot roteşte
În zbor lin. Rotocoale-n senin...
Ah, amice-fârtat!
M-am cam săturat nisipurile să le străbat!
Iar copilaşul
Ridicându-şi spre soare faţa
Strigă: „Ţaţa!"
Şi acest scrâşnet de nisip sub picioare!
Tristă umoare.

O, acest nor prins în năvodul clipitelor!
Şi ţipătul vulturilor, nevăzuţilor!
De aici, se vede departe-n orizontul apelor.
Pe unde cu ochi imaterial trecură norii,
Eu caligrafiez „V" şi „D".
Iniţialele cui? Nu sunt ale mele.
Ale mele sunt: „V" şi „I".
Pe un stei ce răzbate din apă
Şopârla
Alunecă
Precum o umbră –
Înduioşată fire
De gingaşă năpârlire.
De aici marea se pare
Învolburată de palme bătătorite clătite-n sineală.
Ziua-ziulica! din nou dinainte-mi apare
Ca un copleş bondoc,
Frământându-se pe loc
Cu mâinile în buzunare.
Dar vârtejul duce cântul departe
Şi clare sunt pâclele montane.
Linişte deplină. Nimeni nu spune nimic.
Bălaiele chipuri ale osmanilor s-au dizolvat
În pâlpâirea apusului încenuşat.
O, acest asfinţit limpede!
Purpura sa revărsată pe versant!
Şi jertfele sale triste –
Eu şi culorile unei dimineţi decedate.
Peste aceste câmpuri,
În care timpurile boabele şi le-au semănat,
Privesc turnuri înalte,
Neîngenuncheate!
Unde-a fost meleagul zeilor şi
Sudica patrie a fecioarelor pământene,
Acolo se vând brânzeturi în dughene.
Pe unde trecuse zeul – necontrafăcut, ci adevărat,
Acolo stau stivuite lăzi goale.
Şi adresându-mă norilor,
Şi scoţându-mi pălăria,
Şi lăsând puţin piciorul în urmă,
Gânguresc – cu ei între noi nu ne cunoaştem –
Cu limba peltică, nesigură, de copil:
„Dacă umila mea presupunere are temei
Că auriile prăjituri pe care le gustaţi,
În timp ce, râzând, băsneaţi despre dragoste,
Nu sunt decât o podoabă firească a familiei 'mneavoastră,
Nu cred ca domniile voastre să nu mă fi anunţat
Că vă plac prăjiturile
Şi cucuvaia pitică
Şi dacă la materia „limba rusă"
Aţi trecut sau ba conjugarea verbului „a iubi". Dar prunele?"
Vântul, semănându-şi cântul,
Se zburătăci spre zările-i natale.
Eu doar mă înnemuresc2.
Numai atât.
„Şi, în afară de asta, învăţătorul vă mai pune nota doi?"
Vechea amintire înţeapă.
Şi dantelele sunt triste.
Şi tristeţea de cândva
Îşi insinuează visu-n slova „Rusi"3...
„V-ar plăcea să arătaţi limba?"

1908, sf. de an

__________________

Сноски в тексте:

1. Remarca lui V. Hlebnikov: „Nu de puţine ori, se întâlnesc turci blonzi".

2. În original: bessmertnoveiu, de la bessmetrie – nemurire, unul din derivatele „verbocreate" de poet.

3. Forma arhaică a substantivului Rusia.

 

COSAŞUL-GREIERAŞUL
(Кузнечик)

Fluturoaripându-şi auroscrisul
Diafanelor tendoane, vinişoare,
Greieraşul-cosaşul în paneraşul burticii a adunat
Mulţime de ierburi, felurite plante de pe mal de ape.
„Pini, pini, pini!" – flecări Zinziverul*.
O, înlebedire!
O, orizontonemărginire!

1908-1909

____________

*Zinziver – numele popular al unei specii de piţigoi, care mai e numită şi greieraş. Însă la începutul poeziei este vorba chiar de greieraşul-insectă.

 

AM TRECUT ÎNOT ADÂNCUL GOLF SUDAK
(Я переплыл залив Судака)

Am trecut înot adâncul golf Sudak.
Apoi încălecai un inorog sălbatic.
Şi am strigat:

                 Fraţilor, de azi încolo, Rusia
                 nu există. Precum Polonia, şi ea
                 a fost fărâmiţată, hăcuită.

Şi oamenii s-au îngrozit.
Le-am spus că inima oricărui rus din timpurile noastre
Atârnă ca şi liliacul nopţii, răstignit.
Şi oamenii amarnic s-au căit.
Le-am spus:

                O, hohotiţi, hohotitorilor! O, râdeţi,
                râzătorilor! O, sughiţaţi în râs gâlgâitor!

Am zis: Jos cu Habsburgii! Închingaţi Hohenzollernii!
Scriam cu o pană de vultur. Mătăsoasă, moarat-aurie,
Ea se-ncolăcea în jurul unei tije barosane.
În opinci şi rubaşcă sinilie,
Pornii de-a lungul ţărmului unui lac minunat.
Eu însumi arătam destul de mândru.
Aveam un vechi buzdugan de-aramă, ghintuit,
Şi-un fluier din trestii îngemănate, şi-un corn sonor.
Chiar am şi-o poză-n care pe palmă ţin un craniu.
În montana urbe am văzut şerpi mari, dragoni acvatici.
Peste Ural în Marea Nordului am transbordat caspice ape.
Şi am mai spus: Eternă e a Kazbekului zăpadă, dar

               mie mi-e mai drag brocardul răcoros
              al munţilor Ural îngânduraţi de toamnă.

Pe greabănul muntos găsii spiţe de roţi şi argintii, înalte cochilii
Cât al faraonului car triumfal.

1909-1910

 

LEGEA SCRÂNCIOBULUI
(Закон качелей велит)

Legea scrânciobului nu a cerului cere
să ai încălţări ba mari, ba strâmte.
Uneori noaptea, alteori ziua te-arăţi îngăduitor
în timp ce stăpânirea pământului i-i menită ba omului
ba rinocerului.

1912

CIFRELE
(Числа)

Vă privesc îndelung, scrutător, o, cifrelor,
Până prindeţi a-mi părea întrupate-n fiare*, în pieile lor,
Cu braţul sprijinindu-se de tulpinile stejarilor dezrădăcinaţi.
Voi dăruiţi comunitatea dintre mişcarea şerpuită-a
Coloanei vertebrale a universului şi dansul libelulei,
Voi permiteţi a înţelege veacurile ca pe dinţii

                                           unui hohot de râs fulgerat.

Acum, ca nişte obiecte, mi s-au dilatat pupilele,
Spre-a afla ce ajunge Eul când deîmpărţitul i-i Unitatea.

1912

__________

*Fiară – în Apocalipsă, „cifra-fiară" 666 anunţă sosirea Antihristului.

 

(VIŞNU CEL NOU)*
(Меня проносят...)

În lectică, sus, pe spatele său
Mă poartă-un elefant gri-feciorelnic.
De toţi adorat sunt eu, Vişnu cel nou,
Mie-mi împletesc palanchinul iernatic.

Muşchi elefantini, voi nu întâmplător
Vă unduiţi în mreje de poveste –
Aidoma spre ierburi şerpuieşte uşor
Trompa, fir de apă coborând din creste.

Fantasmelor alb-negre, vedeniilor, voi
Mult mai albe decât vişinii în floare,
Fremătaţi din dârzul, mlădiosul boi
Ca lianele nopţii unduitoare.

Iar eu, Bodhisattva, pe dalb elefant,
Sunt zvelt, gânditor, ca odinioară.
Văzând toate astea, domniţa îndat'
Mă învrednici cu zâmbirea-i solară.

Aflaţi deci că-a fi elefant – nicăieri
Şi niciodată nu-i semn de ruşine.
Astfel că, fecioarelor pierdute-n visări,
Împletiţi-vă strâns în noi palanchine.

E greu să devii şi tu talpă-lată,
E greu să repeţi val de fildeş, plăviu.
Cunună de nai, de cântec diată,
E cu noi, peste noi, cel cu văz azuriu.

1913
__________

* Poem inspirat de o miniatură hindusă care-l reprezenta pe Vişnu purtat pe braţe de un grup de fecioare, aranjarea (împletirea) cărora amintea conturul unui elefant împodobit cu un palanchin.

 

ZEUL SECOLULUI 20
(Бог 20-го века)

Precum un A,
Majuscula Lumii,
Ca un răspuns, din turn, la întrebarea:
Ce oră e?
De mii de ori cu grinzi de fier
E traversat enormul Ac,
Bântuind în cer ca Pâcla
Ce-şi îndeasă pâsla. El, păstor de fier,
Ce turme păşunează?
Zupăind zângănitor pe-oţeluri,
În larma lor chiţcăind strident,
Ale patriarhalei toamne veveriţe
Citesc reci rânduri ferecate
Ce-au haşurat întreaga ţară.

S-a frânt un ram şi s-a născut un vreasc...
Căzând pe-un covoraş de răchiţele,
Asemeni ţie aplecându-şi pleoapa,
Cetina jertfită se rugă
Totemicului Zeu al altui secol. Brusc,
De pe grumazii lui căzură
Înţesatele-nnorări de cabluri,
Împăienjenind văioaga, defileul,
Şi-n stoluri mari, furtuni cu fulgerări,
Zburau spre tine, o, pădure de
Aramă sunătoare. De pe culmi,
Frunţi de stânci înalte vălurau
Ca râurile coborându-şi piatra
În strunga dintre munţi, unde, sihastre,
Ferestrele, mijiţii ochi de izbe,
Reflectă purpuriu-întrauritul
Incendiu al apusului. Din osii
L-au ferecat, l-au nituit temeinic
Uvrierii. Şi-ntre paranteze
Luând X-ul furtunii, în furnale
Ei au ars străvechile obiceiuri
Ale astei ţări pline de mlaştini,
Lacuri, de elani siberieni.
Şi treaz de-a bălţilor silvane bragă,
Străin de beţivanii înrăiţi,
Aici a răsărit, rapid, ca-n basme,
Zeul fierăritului – Uzina
Impostoare. Noaptea, când din înălţimi
Reverşi peste oraşe luminarea,
Ţie ţi se închină turme de
Coşuri cenuşii, fumegătoare.
Dar dacă a furtunilor săgeată
Cât de puţin nebună o deviază,
Pe tine, paznic al nisipăriei,
N-avem cum te-ngropa, n-avem cu ce.
Cu triunghiulare aripi ghintuite
Ai încolţit draconice podmoluri
Şi ca un rob nevolnic, iată,
Antica raţiune-şi săvârşeşte
Ritualul. Dar apăru un prostănac,
Vroind ca pe un zar să-şi arunce ziua
Printre fulgere cereşti, apoi, nevătămat,
Să coboare printre prieteni – umbrele morţii.
El era încins cu curele aspre
De vânător, din piei de iepuri şuba
Fiindu-i, iar arma lui fidelă – primitivul
Tăiş de cremene. Venea
Şerpuindu-şi pârtia de schiuri.
Ca din senin, erupse-un ţipăt scurt. Deja
Jos se îmbulzeau ortacii lui. Straiul
I se scrumuise şi era
Învăluit de fum, ca la pojar.
Gloata era neputincioasă – parcă
Ardea înăbuşit trupul de fier
Al turnului. Mireasa lui,
Văduva cadavrului,
Mijindu-şi ochii, încerca
Să înţeleagă ce şi cum... Dar...
Dar... în zadar...
Trei zile-a spânzurat în ceruri
Nefericitul, căci de unde
S-ar fi găsit prea îndrăzneţul
Ins care l-ar fi întors
Pe pământ. De unde, cine?

1915

 

NOCTURN CONAC, GENGHISHAN(EŞTE)!
(Усадьба ночью, чингисхань!)

Nocturn conac, genghishan(eşte)!
Freamătă, mestecăniş albastru!
Fumurie zare, zarathustr(eşte)!
Iar tu-nstelată boltă, mozart(eşte)!
Norule amurgit, fii Goya!
În noapte, nor înalt, felicienroops(eşte)!*
Vârtejul surâsului abia se potoli,
Hohotind cu-a ţipetelor gheare,
Că-am şi zărit călăul
Îndrăznind să cerceteze-mpăciuirea nopţii.
Şi v-am chemat, străluminate, dârze chipuri,
Pescuindu-vă, 'necatelor, din râuri.
„Mai tare decât ţipătul e-a lor
Floare de nu-mă-uita", – le
Vorbii noptatecelor vele.
Mai plescăie şi-a vremii pânză
Peste-al amurgului colos.
Prin prăvălişul apelor din miez de noapte
În vis văzui zâna-somon.
Fie, dar, ca pinii să sune în vânt
Şi norii să se mişte batîi(eşte),
Când vin cuvinte noi, Cainii tăcerii, –
Astfel cad sfintele, se întinează.
Şi cu mers greoi, la împietritul bal
Oştenii şi-i aduce albastrul Hasdrubal.
________

* Roops Felicien (1833–1898) – pictor belgian. Cainii tăcerii – adică neologismele graţie cărora dispar „straturile surdomute ale limbajului".

 

PĂRĂSIND CAUCAZUL
(Ручей с холодной водой)

De-a lungul pârâului cu unde de cleştar
Galopam precum un muezin dement.
La 40 de verste depărtare mă chemase CeKa* la interogatoriu.
Din când în când în cale ne apăreau catâri. Călăreţul care mă-nsoţea
Coti pentru puţin timp în curtea sa. Galopasem deja
Cam la cinci verste. „Ia şi mănâncă!", mă-ndemnă condrumeţul
Rupând dintr-o turtă aurie, din mers întinzându-mi şi
Brânză jilavă şi un ciorchine albăstrui
Ce semăna c-un cuib cu ouă sinilii de şerpi, rămas
Fără supraveghere maternă.
În galopul cailor mestecam cereştile daruri.
Caii îşi atingeau coapsele şi-ncurelările şeilor.
Zâmbetul albea între buzele condrumeţului.
„Ia şi mănâncă, tovarăşe!", zise, întinzându-mi din nou
Un ciorchine cu ochi marini.
Astfel la poale de munţi călăream chemat la interogatoriu.
Uscat, praful laptelui de bivoliţă-mi trosnea-ntre dinţi.
Apoi l-am înmuiat, sorbind dintr-un burduf cu vin
Legat de oblânc alături de o torbă plină cu făină aurie.
Pe de lături, păduri în care bătrânele tulpini
Din vârf la rădăcină erau învăluite-n mahmureala ceţii
Din vreme-n vreme străbătută de mistreţi ca glontele de iuţi.
Negreau cărbuni de focuri stinse, albea spuzirea scrumului,
Albeau ciolane mari de vite.
Iar uneori, precum o potopire, câte-o turmă ne ieşea în cale
În laie vălurire de mare vie. Curând se-ntunecă şi mohorâtul defileu.
Râul clocotea negriu în dreapta, pe mii de pietre înflorindu-şi spuma.
Se-ntunecă de-a binelea. Ne-mpresurară mrejele de stropi.
Ne-acoperi găuritul burnuz al burniţei. Dintr-o dată
Înfricoşătorul defileu mi se-arătă precum o carte-n mâinile
Unui cititor nepământean, deschisă
Pentru ochii altor lumi. Aulul
Împresurase culmea stâncoasă, steiurile căreia păreau
Litere din scrieri neînţelese.
Un roş' podmol se avânta spre cer, înălţimea-i
Cam la jumătate de verstă ajungându-i; podmol deschis
Ca tartajele unei cazanii citite de ochi misterioşi.
Însă eu nu desluşii cerescul cititor, deşi părea
Că el va fi pe undeva pe-aproape. Vede-se
Era acoperit de cealmaua ploii.
Jos, ca-ntr-o îndatorire de serviciu, râul bolborosea învolburat.
Câte un arbore însingurat încerca să adumbrească bolta.
Iar paginile-n care erau descrise ultimele sute de mii de ani
Erau nemototolite, împurpurate. Registru de târgoveţ? Sau
Descrierea iubirii, duioase, gingaşe, ceţoase?
Precum degetele mâinii, peste filele de piatră albeau fâşii de nori.
Ale căror milenare înşiruire de evenimente-apuse
Stăteau acele rânduri caligrafiate-n steiuri?

Peste o zi, CeKa a încheiat ancheta inutilă
Şi eu, constrâns de-mprejurări, părăsii cu trenul smeadul Baku.
În adânci prăpăstii aburea recea respiraţie a râului; în
Giganticii saci plini cu prăbuşiri în gol, unde amurgul
Era un trepăduş servil în faţa tăriilor cereşti. Acolo
Eu descoperisem templele diverselor vegetaţii
Şi cinurile lor înalte, şi gloatele lor verzi. Acolo
Am cules ciorchini din vii sălbatice, până la sânge
Zdrelindu-mi, înţepându-mi palmele. Însă am plecat...
Văiugile prin care-am colindat cândva acuma nu erau decât
Sacii unor albii secate, unde se tăinuiau
Altarele florei alpine. Undeva pe-acolo
Mai dăinuie un păr bătrân în care vâscul – floarea zeilor –
Îşi profilase abundenta colonie care chinuia nodurosul arbore,
Sorbindu-i sângele care-apărea în roşii petale.
– Vă spun adio tuturor!
Adio, seri în care zeii nopţilor, păstori brumaţi,
Îşi mânau cirezile spre sate-ntraurite prin care
Alergau bivolii şi aburul mirositor al laptelui se răspândea
Ca încoronarea unui arbore crescând spre cer
Întru contopirea sa cu norii. Adio, bivoliţelor ce-aveţi
Ochii gri-întunecaţi, întemniţaţi
După negrele gratii ale genelor prin care
Străbat ale maternităţii blânde raze ce învăluie şi viţeluşi
Şi oameni. Adio,
Amurg sau miez de noapte, când
Şi întunericul şi bivolii negreau a nor comun
Şi eu dădeam mai mult pe dibuite
De coarnele lor plate. Adio, vouă
Arămii ulcioare sau amfore purtate
Pe creştetul femeilor cu priviri triste
Şi mersul negrăbit, şovăitor. Adio!

Vara-toamna anului 1921
______________________

*CeKa (Cerezvîceainaia komissia) – Comisia Excepţională – organizaţia poliţiei secrete bolşevice, creată în 1917.

 

MENAJERIA
(Зверинец)

Pentru V. I.

O, Grădină, Grădină!
Unde fierul e asemeni tatălui care le aminteşte fiilor săi că ei sunt fraţi, astfel curmându-le sângeroasa încăierare.
Acolo unde merg nemţii să bea bere.
Iar mândrele să-şi vândă trupul.
Unde vulturii stau asemeni veşniciei, consemnând şi această zi a cărei seară e încă departe.
Unde cămila cu cocoaşă înaltă, fără călăreţ, tăinuindu-şi grimasa chinezească, ştie a tălmăci canonul budismului.
Unde cerbu-i numai spaimă, înflorind a lespede lată de piatră.
Unde straiul lumii este somptuos.
Unde oamenii umblă încruntaţi şi suspicioşi.
Iar nemţii înfloresc de atâta sănătate.
Unde, asemănătoare iernii, cu pliscu-i galben-smolit ce aduce a crânguleţ întomnat, lebăda are privirea neagră, oarecum neîncrezătoare chiar faţă de ea însăşi.
Unde un frumusache-albastru îşi lasă câte o pană din rotata-i coadă, ca şi cum cocoţat pe stâncile Siberiei, când peste frunzişul pestriţ, verde-aurit, atârnă mrejele norilor, în schimbătoare unduiri adumbritoare peste relieful denivelat.
Unde ai vrea să iei coada păsării-liră şi, ciupindu-i strunele, să cânţi vitejia muscalilor.
Unde noi strângem mâna, de parcă am ţine în ea o sabie, şi jurăm şoptit: chiar cu preţul vieţii, cu preţul morţii, cu orice preţ, să ne apărăm seminţia.
Unde maimuţele se înrăiesc în fel şi chip, demonstrându-şi delicatele părţi ale trupului şi, cu excepţia celor triste şi blânde din fire, pururi se arată iritate de prezenţa omului...
Unde, deformându-se precum munţii la cutremur, elefanţii le cer copiilor de-ale gurii, învederând un antic sens în adevărul: „Vreau haleală! Aş mânca ceva!" – şi se prosternează, de parcă ar cerşi rugător.
Unde cu destulă dibăcie urşii căţărători o iau în sus, însă privesc în jos, aşteptând poruncile supraveghetorului.
Unde liliacul nopţilor stă agăţat cu capu-n jos, precum inima oricărui rus din zilele noastre.
Unde pieptul vultanului aminteşte de norii zburliţi înaintea furtunii.
Unde o pasăre scundă duce după sine întrauritul asfinţit cu toată jariştea cărbunilor săi.
Unde în chipul tigrului, înrămat de-o barbă albă, cu ochi de musulman înaintat în vârstă, noi îl venerăm pe un discipol al proorocului şi decriptăm esenţele islamului.
Unde ne surprindem la gândul că religiile n-ar fi decât o potolire de talazuri, urmărite încă de la naşterea lor, şi că pe lume sunt atât de multe fiare, pentru că ele pot vedea în diverse chipuri Zeul.
Unde, obosind de-a mai urla sinistru, animalele se ridică alene şi privesc spre cer.
Unde, săltând-alunecând greoi, nervos prin cuşcă şi văicărindu-se a disperare, foca ne aminteşte atât de dureros de cazna proscrişilor.
Unde hazliile arătări de peşti întraripaţi sunt extrem de atente unele cu celelalte, asemeni moşierilor de Curtea Veche ai lui Gogol.
Grădină, Grădină, unde privirile sălbăticiunilor semnifică mai mult decât cetitul grămezilor de cărţi.
Grădină.
Unde vulturul se plânge de ceva numai de el ştiut, ca un copil care-a obosit de-a se mai jelui, scâncind abia-abia.
Unde câinele nordului friguros, câinele-laika, îşi cheltuieşte aiurea zelul, prins în ritualul străvechii vrăjmăşii de clan la văzul vreunei pisici ce se spală nepăsătoare.
Unde ţapii se milogesc, scoţând printre gratii copita-le despicată, dând din ea, iar după ce primesc ceva de-ale gurii, îşi aprind în ochi o expresie de automulţumire sau voioşie.
Unde lat-lăţilă, lungana girafă stă şi priveşte de sus în jos pigmeii.
Unde împuşcătura de tun ce anunţă ora amiezii face vultanii să privească spre cer şi să aştepte dezlănţuirea furtunii.
Unde vulturii cad de pe înaltele stinghii cum, la cutremurul de pământ, de pe temple şi clădiri se prăbuşesc idolii.
Unde, ciufulit, zburlit ca o fetişcană, vulturul priveşte spre cer, apoi spre ghearele sale de criţă.
Unde în alcătuirea cerbului încremenit întrevedem un animal-copac.
Unde, cu gâtul întors spre oameni, însă privind ţintă zidul, vulturul stă cu aripile oarecum ciudat desfăcute. Nu care cumva i se năzăreşte că planează peste tăriile munţilor? Sau poate, în felul său, se roagă? Sau poate-i este foarte cald?
Unde, printre gratii, elanul sărută botosul bivol cu coarnele plate.
Unde cerbii ling fierul zăbrelelor.
Unde foca neagră, coşcogea viţel-de-mare, sprijinindu-se pe înotătoarele-i lungi, galopează neîndemânatic pe duşumea, aidoma zvârcolirii unui om legat într-un sac, apoi, peste câteva clipe, precum un monument tuciuriu de tuci, dintr-o dată găseşte-n căpşorul ei cine ştie ce motive de nestăvilită veselie.
Unde flocosul leu „Ivanov", când supraveghetorul i se adresează cu: „Tovarăş", sare ca ars şi prinde a bate cu laba în fiarele zăbrelelor.
Unde leii pirotesc cu botul pe labe.
Unde renii lovesc mereu cu coarnele în grilaj ori se izbesc, berbeceşte, cap în cap.
Unde, după o ploiţă de scurtă durată, raţele de acelaşi neam prind a ţipa în coteţul lor uscat, de parcă ar oficia o slujbă de recunoştinţă Zeului. (Acesta ar avea şi el picioare, plisc?)
Unde, cu gâtul gol, trufaş într-un strai cenuşiu-argintat, cusut la aceeaşi croitoreasă care dichiseşte înstelatul cer al nopţii, uneori bibilicile sunt asemeni cucoanelor strident-gălăgioase.
Unde în ursul malaiez eu refuz a-l recunoaşte şi pe cel nordic, dar desluşesc în firea lui mongolul şi-aş vrea să mă răzbun pentru înfrângerea noastră de la Port-Artur.
Unde ochii oblici ai lupilor exprimă servitute şi ataşament.
Unde, odată intrat în sufocantul adăpost, în care-i greu să rezişti mai multă vreme, papagalii trândavi, ce pălăvrăgesc destul de curgător, mă împroaşcă obraznic cu un unanim „Pr-ros-tule!" şi cu coji de seminţe.
Unde, lucitoare, morsa grăsuleană, precum o mândruleană obosită, dă din lunecosul picior în formă de evantai, după care se prăvale-n apă, iar după ce se urcă din nou pe podeţ, pe corpu-i planturos şi puternic se configurează mustăciosul, zburlitul cap cu fruntea netedă al lui Nietzsche.
Unde maxilarul lamei albe cu ochi negri şi ale bivolilor cu coarnele plate şi maxilarele altor rumegătoare se mişcă ritmic, în dreapta-n-stânga, precum viaţa Rusiei.
Unde în ochii săi alb-roşietici rinocerul poartă furia nestinsă a ţarului detronat, mai fiind şi unicul animal care nu-şi ascunde dispreţul faţă de oameni, de altfel ca şi pentru răscoala robilor. În el se tăinuieşte un nou Ivan cel Groaznic.
Unde pescăruşii cu clonţul lung, cu ochii sinilii şi reci, parcă încercuiţi de ochelari, par nişte afacerişti internaţionali, fapt confirmat şi de înnăscuta-le iscusinţă de-a şterpeli din zbor hrana aruncată focilor.
Unde, amintindu-ne că ruşii îşi proslăveau voievozii numindu-i vultani, şi mai amintindu-ne că ochii cazacului, adânciţi sub sprâncenele încruntate, sunt la fel cu ai acestei păsări – rudă a păsărilor împărăteşti –, noi prindem a pricepe cine le-au fost bunicilor îndrumători în meşteşugul militar. O, vulturi ce doborâţi cu pieptul vostru bâtlanii! Vulturi cu clonţul ascuţit aţintit în sus – bold în care foarte rar sunt trase în ţeapă gâzele! Voi, exponenţi ai onoarei, fidelităţii şi datoriei!
Unde, stând pe picioarele-i palmate, raţa roşietică ne face să ne amintim de craniile ruşilor căzuţi pe câmp de bătălie, în scheletele cărora strămoşeasca ei seminţie îşi meşterea cuiburile.
Unde în moţul auriu al păsărilor unui neam anumit stă ascuns un foc de-o tainică putere, cunoscută doar celor care au făcut legământ să rămână etern celibatari.
Unde, ca şi cum ar croncăni un vultur, Rusia rosteşte nume căzăceşti.
Unde, uitând de sunetele lor de trombon, elefanţii ţipă subţire, jeluindu-se parcă de indispoziţie, de lehamete. Poate din motivul că ne văd pe noi atât de mizerabili, ei găsesc drept bonton să emită sunete mizerabile?
O, munţi mohorâţi, brăzdaţi de zbârcituri gigantice! Munţi cu defileuri năpădite de ierburi şi licheni!
Unde în firea fiarelor mor cine ştie ce aptitudini minunate, cum scris a fost în ceaslovul „Cântului despre oastea lui Igor", în timpul incendierii Moscovei.

Vara anului 1909; 1911

În româneşte de
                     Leo BUTNARU

Traduits du russe et présentés par Jean-Claude Lanne

Перевод с французского Жанна-Клода Ланна.

Vélimir Khlebnikov. Zanguezi e tautres poèmes. Flammarion. 1996.

LÀ OÙ VIVAIENT LES JASEURS...

Làoùvivaient les jaseursmangeurs de raisins,
Làoù se balançaientdoucement les sapins,
S'envolèrent, passèrentenvolant,
Unevolée de légerstemporeaux.
Làoù, doucement, bruissaientles sapins,
Où les chantereauxchantaientleurs refrains,
S'envolèrent, passèrentenvolant,
Unevolée de légerstemporeaux.
Dansl'affreuxdésordre des ombres,
Tels des jourslointains les ténèbres,
Tournoyèrentetretentirent
Unevolée de légerstemporeaux.
Tueschanteresse, attirante!
Comme les cordes d'un instrument tuenivres,
Comme la vague dans le coeurtuentres!
Allons, sonoreschantereaux,
Chantez à la gloiredeslégerstemporeaux!

Début 1908




ТАМ, ГДЕ ЖИЛИ СВИРИСТЕЛИ...

Там, где жили свиристели,
Где качались тихо ели,
Пролетели, улетели
Стая легких времирей.
Где шумели тихо ели,
Где поюны крик пропели,
Пролетели, улетели
Стая легких времирей.
В беспорядке диком теней,
Где, как морок старых дней,
Закружились, зазвенели
Стая легких времирей.
Стая легких времирей!
Ты поюнна и вабна,
Душу ты пьянишь, как струны,
В сердце входишь, как волна!
Ну же, звонкие поюны,
Славу легких времирей!

Начало 1908


 PERCE-TEMPS, PERCE-PIERRES...

 

Perce-temps, perce-pierres,
Sur la rive du lac
Où les pierressontcomme temps,
Où letempsestcommepierre.
Du lac sur la rive
Perce-temps, perce-pierres,
Sur la rive du lac
Enchantéchuchotis.

1908

 ВРЕМЫШИ-КАМЫШИ...

 

Времыши-камыши
На озера береге,
Где каменья временем,
Где время каменьем.
На берега озере
Времыши, камыши,
На озера береге
Священно шумящие.

1908

 CONJURATION PAR LE RIRE

 

Ô, ériez, rieurs!
Ô, irriez, rieurs!
Ceux qui rient de rires, ceux qui rièssentrialement
Ô, irriez, riesquement!
Ô, des diriationssurriresques, le rire des riesquesrieurs!
Ô, éris-toidiriresquement, rire des rieuxsurriresques!
Rillasserie, rillasserie
Déris, surris, rirolets, rirolets,
Rirots, rirots!
Ô, ériez, rieurs!
Ô, irriez, rieurs!

1908-1909

 ЗАКЛЯТЬЕ СМЕХОМ.

 

О, рассмейтесь, смехачи!
О, засмейтесь, смехачи!
Что смеются смехами, что смеянствуют смеяльно,
О, засмейтесь усмеяльно!
О, рассмешищ надсмеяльных — смех усмейных смехачей!
О, иссмейся рассмеяльно, смех надсмейных смеячей!
Смейево, смейево,
Усмей, осмей, смешики, смешики,
Смеюнчики, смеюнчики.
О, рассмейтесь, смехачи!
О, засмейтесь, смехачи!

1908-1909

 BOBÈOBI

 

Bobèobi se chantaient les lèvres
Véèomi se chantaient les regards
Pièèose chantaient lessourcils
Liéèèïse chantait la figure
Gzi-gzi-gzèo se chantait lachaîne.
C'estainsi que sur la toile de certainescorrespondances
Hors de l'étenduevivait le visage.

1908-1909

 БОБЭОБИ...

 

Бобэоби пелись губы,
Вээоми пелись взоры,
Пиээо пелись брови,
Лиэээй — пелся облик,
Гзи-гзи-гзэо пелась цепь.
Так на холсте каких-то соответствий
Вне протяжения жило Лицо.

1908- 1909

 LE GRILLON

 

Aileronnant de l'écritured'or
De sestrèsgraciles nervures
Le grillonengrangeadanssapanse-grenier
Herbesetroselsriverains.
«Pic, pic, pic!», martela le roselin.
Ôaubesoiselines!
Ôfulgescences!

1908-1909

 КУЗНЕЧИК

 

Крылышкуя золотописьмом
Тончайших жил,
Кузнечик в кузов пуза уложил
Прибрежных много трав и вер.
«Пинь, пинь, пинь!» — тарарахнул зинзивер.
О, лебедиво!
О, озари!

1908-1909

 NUIT, D'ÉTOILES ILLUMINÉE...

 

Nuit, d'étoilesilluminée,
Vastementtuscintilles, livre,
Mais de quellerumeur, de quelledestinée?
Le joug? La liberté de vivre?
A minuit, quel sort dois-je lire
Dans le vasteciel qui se mire?

1912

 НОЧЬ, ПОЛНАЯ СОЗВЕЗДИЙ...

 

Ночь, полная созвездий.
Какой судьбы, каких известий
Ты широко сияешь, книга?
Свободы или ига?
Какой прочесть мне должно жребий
На полночью широком небе?

1912

 QUAND MEURENT LES CHEVAUX...

 

Quandmeurent les chevaux, ilssoufflent,
Quandmeurent les plantes, elles se fanent,
Quandmeurent les soleils, ilss'éteignent,
Quandmeurent les hommes, ilsentonnent des chants.

1912

 КОГДА УМИРАЮТ КОНИ – ДЫШАТ...

 

Когда умирают кони — дышат,
Когда умирают травы — сохнут,
Когда умирают солнца — они гаснут,
Когда умирают люди — поют песни.

1912

Vertaling Willem G. Weststeijn

Перевод с голландского Виллема Вестстейна

Velimir Chlebnikov. Verzameld werk. Poëzie 1. Filonov. Amsterdam. 2012.

O dostojevskimo van de wandelende wolk...

O dostojevskimo van de wandelende wolk,
O poesjkinoten van de zinderende middag,
De nacht ziet eruit als Tjoettsjev,
Vult het begrensde met het eindeloze.

1907-1908

 О достоевскиймо бегущей тучи...

О, достоевскиймо бегущей тучи!
О, пушкиноты млеющего полдня!
Ночь смотрится, как Тютчев,
Безмерное замирным полня.

1908 — 1909

 

Velimir Chlebnikov. Ik en Rusland.

Keuze, vertaling en inleiding Willem G. Weststeijn

Bezwering door lachen

O, barst uit in lachen, lachers!
O, begin te lachen, lachers!
Wat lachen zij met gelach, wat lachen zij lacherig,
O, lach toch belachend!
O, lachbuien van lachwekkers, lach van lachende lacheraars!
O, lach lachend uit, lach van verlachende lacheraars!
Lachelijk, lachelijk
Lach, belach, lachschieters, lachschieters,
Lacherikken, lacherikken.
O, barst uit in lachen, lachers!
O, begin te lachen, lachers!

1908-1909

Заклятье смехом

О, рассмейтесь, смехачи!
О, засмейтесь, смехачи!
Что смеются смехами, что смеянствуют смеяльно,
О, засмейтесь усмеяльно!
О, рассмешищ надсмеяльных — смех усмейных смехачей!
О, иссмейся рассмеяльно, смех надсмейных смеячей!
Смейево, смейево,
Усмей, осмей, смешики, смешики,
Смеюнчики, смеюнчики.
О, рассмейтесь, смехачи!
О, засмейтесь, смехачи!

1908-1909 

Bobèobi zongen de lippen...

Bobèobi zongen de lippen
Vèèomi zongen de ogen
Pièèo zongen de wenkbrauwen
Lièèèj zong het gelaat
Gzi-gzi-gzèo zong de ketting,
Zo leefde op het doek van bepaalde overeenstemmingen
Los van de uitgestrektheid het Gezicht.

1908-1909

Бобэоби пелись губы...

Бобэоби пелись губы,
Вээоми пелись взоры,
Пиээо пелись брови,
Лиэээй — пелся облик,
Гзи-гзи-гзэо пелась цепь.
Так на холсте каких-то соответствий
Вне протяжения жило Лицо.

1908 — 1909

Vleugelvliegend met zijn gouden schrift

Vleugelvliegend met zijn gouden schrift
Van fijnste adertjes
Stopte de sprinkhaan de korf van zijn buik vol
Met gras en oeverriet
Pin, pin, pin! tetterde de zinziver.
O zwanenrijk.
O beschijn!

1908-1909

Кузнечик

Крылышкуя золотописьмом
Тончайших жил,
Кузнечик в кузов пуза уложил
Прибрежных много трав и вер.
«Пинь, пинь, пинь!» — тарарахнул зинзивер.
О, лебедиво!
О, озари!

1908-1909

Als paarden sterven – snuiven ze

Als paarden sterven – snuiven ze,
Als grassen sterven – verdrogen ze,
Als zonnen sterven – drogen ze uit,
Als mensen sterven – zingen ze liederen.

1910-1912

Когда умирают кони – дышат...

Когда умирают кони — дышат,
Когда умирают травы — сохнут,
Когда умирают солнца — они гаснут,
Когда умирают люди — поют песни.

1912